Sfarsitul de saptamana a fost prima proba pe care a trebuit sa o trecem cu succes inainte de a urca pe Pumori. Ne-am pregatit cateva zile, am tatonat terenul si am echipat tabara doi, care ne-a pus intr-o situatie limita, deoarece am prins cateva caderi de pietre, care mi-au adus aminte de un joc din copilarie...“Ratele si Vanatorii”, dar din pacate nu la fel de amuzant, pentru ca am cam incasat-o fiecare din noi. Se tot auzea cate unul ca maraie ceva, scrasnind din dinti, dupa ce a fost troznit in casca de o piatra.

Ne-am descurcat bine, toata echipa a scapat teafara si am revenit în tabara de baza, cam osteniti si daramati de altitudine, dar dupa o ora am inceput sa ne revenim. Sambata este zi de odihna, trebuie sa ne adunam fortele, pentru ca duminica pornim spre varf. Scurt, hotarati si bine antrenati, spun eu.

Data viitoare sper sa va dau o veste buna si sa va spun o poveste noua: cum se vede lumea de pe vârful Pumori.