... sau pe romaneste cu totul in ceata. La propriu pt ca aici, in afara de unele zile cu ceva soare dimineata, ceata ne invaluie aproape tot restul zilei. Celulele solare sunt aproape inutile, iar generatorul spaniolilor de la "al filo del impossibile"e de baza. Desi vremea nu este atat de proasta in ceea ce priveste vantul si nebulozitatea(fata de cum ar putea sa fie comparand cu k2) totusi starea zapezii se mentine proasta, deasupra limitelor de risc pe care suntem dispusi sa ni le asumam. Altfel spus e al naibii de multa zapada, si in fiecare zi sunt o gramada de avalanse care iti taie cheful de catarat, creste, culmi sau glorie.
Una din chestiile bune e ca trupa de aici e destul de vesela, in special Fenan de torro, un tip superglumet si inteligent, dupa Inaki o legenda in spania (numai printre femei, zice Fenan modest!). Astazi, cand neinitiatii in golf, in incercarea de a lovi mingea, au executat niste lovituri zdravene in pamint cu unica crosa a taberei, Fenan a iesit alarmat din cort, spunand sa aiba mai multa grija, altfel se vor trezi seismologii din kathmandu, ridicand capul de pe masa: "cutremur pe annapurna!!"
Cineva mi-a scris ca este intr-o tabara frumoasa si are o camera cu vedere spre piscina. Si eu sunt intr-o tabara frumoasa si am un cort cu vedere spre Annapurna north face. Si cred ca daca as fi in cealalta tabara, mi-as dori mai mult sa fiu aici. Chiar daca acum, putin, as vrea sa fiu in tabara cealalta:) Prietenii imi cer sa le explic/arat ruta. Sincer sa fiu am vazut o gramada de poze, scheme in carti plus explicatiile lui Inaki cu ghetarul in fata. Trebuie sa marturisesc ca dupa ce Inaki mi-a aratat rampele dintre crevasele longitudinale pe care se urca si crevasele transversale ce trebuie traversate, dintre cele cateva sute sau poate peste o mie din fata noastra, si una dintre vre-o 6-7 creste secundare pe care ruta merge, a trebuit sa dau cu intelepciune din cap sa exclam: ahaaaa! si sa ii spun prietenului meu spaniol: "nu am inteles nimic, dar ce ai spune de o cafea??"
Oricum astazi a trebuit sa iau o hotarare destul de dificila, dat fiind ca impreuna cu Inaki, pe baza prognozelor si a conditiilor zapezii ajunsesem la procentul de 50-50% intre "to climb or to fuck off" (expresie navarreza). Hotararea a constat in a amana biletul de avion din 22mai, lucru ce l-am facut cu putina tragere de inima in conditiile ploii de dupamiaza, tradusa in ninsoare, din nou, pe ghetar. Iar faptul ca nu am un bilet sigur nici pe 2, nici pe 9 iunie a facut sa ma gandesc, vorba unei prietene, la anularea anularii ... dar acum asta este ... si vorba lui Inaki, acum suntem aici si am ajuns cu prea mult efort pentru a renunta fie si cu o jumatate de zi mai devreme decat ultima zi cu sanse. Si desi sansele, nu de a urca ci de a avea o mica fereastra de vreme buna inainte de venirea musonului, sunt undeva la 10%,(estimare mai mult decat generoasa a celor de aici). Iar in cele din urma imi dau seama ca nu mi-as gasi locul acasa, cu toate ca ma asteapta o gramada de treaba si imi e si foarte dor si imi doresc sa fiu din nou back home....nu mi-as gasi locul stiind ca cineva inca incearca sa urce Annapurna. Esta ca si acum 3 ani pe k2, cand dupa 2 luni de asteptare, cand lumea pleca deja acasa, intr-o noapte am visat ca eram pe drumul de intoarcere, si bineinteles nu urcasem. Iar cand m-am trezit si mi-am dat seama ca inca sunt in base camp, locul de care la culcare eram asa satul, m-am bucurat incredibil de mult ca inca sunt acolo si mai am o sansa. Iar daca stau sa ma gandesc, nici unul din muntii pe care i-am urcat, desi erau multe ocazii in care se putea renunta, nu i-am urcat usor, si mai ales nu renuntand cat timp aveam un partener si mai exista o sansa. Fie ca a fost vorba de himalaya, sau de munti ce unora par mizilicuri, dar care pentru mine, in conditiile de atunci, au fost eforturi deosebite: Elbrusul cu Sorin Ciurariu(Teacherul), Khan Tengri cu Fane Tulpan sau Matterhorn cu Andrei Simu.
Asa ca in final prefer sa ajung mai tarziu acasa, chiar daca ma injura cativa iar numarul problemelor si datoriilor cresc, dar macar sa stiu ca am incercat pana la capat, pina in ultima zi sau ultima farima de energie. Fizica sau psihica.

Numai bine,din Annapurna bc,
Horia Colibasanu.