... and i ride and i ride ....i see the stars come out the sky...
As putea spune ca "operatiunea annapurna" a inceput doar in momentul in care am devenit pasagerii elicopterului rusesc ce nu-a dus in mai putin de 20 min in b.c. desi l-am asteptat timp de 4 zile, cu trezirea in fiacare dimineata la 6.00, in cele din urma, dupa un drum de 1.30 ore cu un tractor cu remorca, din Marfa in Lete/Kalopanni, elicopterul aterizeaza dupa numai 5 minute, nu pentru noi ci pentru a debarca ... un jeep. Cu fundurile rupte la propriu dupa aventura cu tractorul(nici acum nu putem sta bine pe scaun), suntem totusi fericiti ca suntem fata in fata cu muntele, pentru a carui escaladare, credem noi, nu avem prea mare nevoie de stat in fund...
Aici ne-am bucurat sa il revedem pe Sergey Bogumolov, mai ales dupa avalansa de anul trecut de pe K2. Chiar ne-a aratat poze din ascensiune si de dinaintea avalansei, si ne-am dat seama ca nu e chiar indicat sa vedem genul acela de poze, mai ales aici ... l-am cunoscut si pe Emil Mamedov, un expert in computere din rusia, el s-a accidentat cazind intr-o crevasa inainte de a ajunge noi aici, merge schiopatand, ca si inaki, al carui genunchi s-a umflat pur si simplu, acum este mai bine dar inca se resimte. Ieri am facut cunostinta cu Edurne Passaban si Feran del Torro + inca un tip din spania, foarte simpatici cu totii. Restul sunt sus, dintre cei pe care ii stiu, Ivan Valejo,ecuador, Andrew Lock,australian, cu 11 8miari, Fernando Gonzales,columbia, numit si the eating machine, cu care am fost pe K2 si Gia Tordlaze, din georgia, care a parasit tabara de baza, preferind sa renunte la ascensiune, din motive personale de avalanse si caderi de seracuri:)

Una din distractiile favorite ale celor de aici pare sa fie meciul de golf de la ora 15.00. Pe suprafata unui lac secat se desfasoara zilnic, cu fanioane, crose si mingi de golf, meciul intre ai nostrii si ai lor. Se pare ca pana acum, spaniolii conduc usor, dar sezonul abia a inceput...
Cat despre Annapurna, ce sa povestesc ... arata scary(in romana cum s-ar traduce?? sperietor??:)).. inaki a zis atunci cand a vazut ruta ca nu ar veni singur aici sa incerce sa traverseze ghetarul macar... am trecut de momentele mele de panica si asta e, asteptam vreme buna sa miscam o tara in sus sa ne mai dezmortim oasele, in fond si la urma urmei, I am a passanger, and i ride and i ride. Iar daca stau sa ma gandesc mai bine la cum va fi ruta, cate avalanse pe ora si cum ne vom strecura printre ele, nu imi vine in minte decat sfarsitul melodiei lui iggy pop:la,la-la la,la-la-la la.
Ps: nu stiu daca am mentionat ca avem niste bucatari super, si dat fiind ca le-am adus si merinde cu elicopterul, gatesc extraordinar. Asa ca dragii mei, nu va faceti probleme, aici in tabara mincarea este foarte buna, avem tot felul de activitati educative, copiii sunt cuminti si daca vremea este buna, domnii profesori ne-au promis ca intr-o saptamana-doua o sa ne dea drumu' acasa :)

numai bine ,din Annapurna BC,
Horia Colibasanu