Dupa 2 saptamani de aclimatizare,dupa ture repetate in tabara 1 si 2,ne hotaram sa plecam pe 21 aprilie spre varf. Dupa o zi de urcare hotarata din base camp in camp 2,intre 4700 si 6600m,voi avea sa petrec probabil cea mai dificila si lunga noapte pe munte... incepand cu sapatul epuizant al unei platforme de zapada,apoi ruperea unui bat de cort al lui joby si in cele din urma montarea north face-ului assault 22 primit de la david neacsu,totul parea sa mearga prost. Dupa o noapte in care a batut vantul aproape continuu iar ninsoarea nu s-a oprit decat la 5 dimineata,jumatate din cei aflati in tabara, printre care si subsemnatul,au vomitat de minim 3-4 ori,singurul lucru ce lipsea era iesitul afara la eliberat cortul de zapada.Din fericire pt mine,la 4 noaptea ,cand era randul meu,joby a fost atat de dragut sa propuna sa nu mai ies afara ,ci doar sa ne mutam unul cu capul la picioarele celuilalt,pt ca altfel, desi nici unul nu suntem prea solizi, un metru, cit ajunsese latimea cortului datorita presiunii zapezii, era totusi prea putin.
Dimineata,la ultima tura de dat afara apa din stomac,pt ca de mancare nici nu mai era vorba,nu m-am putut abtine sa nu remarc privelistea superba. Din pacate doar dupa ce soarele a rasarit, o ora mai tarziu, am fost in stare sa fac si cele 2 poze ,cu annapurna si valea kali ghandaki.
In cele din urma, rebegiti cu totii dupa o noapte nedormita, toata tabara a luat-o in jos, mai putin echipa noastra voioasa + denis urubko&co, care am plecat in sus. Din pacate vremea nu ne-a permis sa avansam mai mult de 200m. A urmat coborarea si odihna in asteptarea unei noi incercari. Printre evenimentele recente as putea enumera vizita gerlindei kaltenbruner, probabil cea mai puternica alpinista de altitudine,cu un portofoliu de 10 optmiari, care ne-a povestit cum a fost la dentist in pakistan, dar nu in islamabad, ci in skardu, un fel de cuca macaii mai exotica, si cum in Viena i s-a furat din masina tot echipamentul audio-video(in valoare de aproape 10000e) pt un slide-show cu 800 de oameni. De asemenea denis urubko a venit din taberele superioare dupa ce o coarda fixa s-a rupt cu el si a ramas asigurat in coarda secundara ce il lega de partenerul sau, sergey samoilev. Asta dupa ce s-a intalnit cu o pereche de picioare iesind din zapada, undeva la 7000m. Nimeni nu a cerut detalii despre,cand,cum si cat.
Astazi tocmai a avut loc o inversiune termica si am putut vedea varful dupa-amiaza, dar frigul a fost atat de aspru incat lap-topul nu a pornit decat dupa 20min de coabitare in sacul meu de dormit.
In speranta unor zile cu vant scazut si temperaturi mai generoase, toate cele bune, din himalaya,Horia Colibasanu.

PS: Datorita putinelor ore cu soare si implicit timpului redus de utilizare a calculatorului, bazandu-ma pe intelegerea celor ce m-au sprijinit, voi amana mesajul de multumire si mentionare a tuturor celor ce au facut posibila aceasta expeditie, carora totusi le multumesc, fie si in acest mod, deocamdata,general.